Episcopul lui Putin: Sfântă misiune în Svalbard în ciuda suveranității norvegiene!

Episcopul lui Putin: Sfântă misiune în Svalbard în ciuda suveranității norvegiene!

Pe fondul unei situații geopolitice tensionate, Marea Barents a devenit scena unor activități care au atât dimensiune religioasă, cât și militară. Pe 16 iunie 2025, episcopul Iyakov se afla la bordul navei ruse Profesor Molchanov în drum spre insula arctică Svalbard, în timp ce regele Norvegiei Harald al V-lea și regina Sonja vizitau arhipelagul. The Barents Observer raportează că Iyakov a binecuvântat Marea Murman și face parte dintr-un grup de clerici de rang înalt care sprijină efortul de război al lui Putin împotriva Ucrainei.

Ceea ce este deosebit de izbitor este faptul că Iyakov a ridicat anterior o mare cruce ortodoxă rusă în Pyramiden, Svalbard, fără permisiunea norvegiană. Aceste intenții par să facă parte dintr-o strategie mai largă a Kremlinului de a folosi Biserica Ortodoxă pentru a promova narațiunea conform căreia Arctica aparține Rusiei. Acest lucru se întâmplă într-un context în care suveranitatea norvegiană asupra Svalbardului este subliniată continuu, așa cum este ilustrat de prezența regală la fața locului.

Tensiuni în jurul Svalbardului

Dar lucrurile nu stau pe loc. Influența Rusiei în Svalbard ar putea crește, deoarece Arctic Today raportează despre o strategie hibridă a Rusiei care combină prezența militară cu activități civile. Elizabeth Buchanan, expert în geopolitică polară, subliniază că Rusia își poate crește activitățile în cercetare, industrie și turism pentru a-și legitima prezența acolo.

În plus, importanța strategică a Svalbardului pentru Rusia și Norvegia nu putea fi mai mare. Pentru că Svalbard, care se află între Mările Barents, Groenlanda și Norvegia, este o cheie pentru accesul militar și economic pe tot Atlanticul de Nord. „Controlul asupra Svalbardului înseamnă, de asemenea, control asupra accesului de la Marea Barents la adâncimea Atlanticului de Nord”, spun experții.

Contexte geopolitice

Tensiunile geopolitice din jurul Svalbardului au crescut recent, în special după anexarea Crimeei de către Rusia și invazia Ucrainei. Geopolitica raportează că Svalbard face parte oficial din Norvegia, dar are un statut internațional unic care acordă anumite libertăți diferitelor țări. Rusia, pe de altă parte, are o prezență de lungă durată acolo și ar putea încerca să consolideze controlul zonei prin mijloace militare sau hibride.

Accentul este pus pe orașul Barentsburg, un centru minier cu aproximativ 400 de locuitori, care este locuit aproape în întregime de ruși și ucraineni. Rezervele de cărbune de acolo sunt în scădere, iar modelele economice alternative precum turismul nu au fost încă pe deplin dezvoltate. Cu toate acestea, potențialul militar și economic semnificativ al regiunii rămâne de necontestat și este urmărit strategic de Rusia, ca parte a intereselor sale naționale în Arctica.

Cu un centru internațional de știință arctic planificat care va fi construit în parteneriat cu țările BRICS, Rusia arată impresionant că ambițiile sale în această regiune depășesc cu mult campaniile de turism. Aceste evoluții reprezintă o provocare directă pentru controlul Norvegiei asupra arhipelagului, iar Marina Norvegiană a luat deja măsuri pentru a-și asigura prezența în regiune.

Pe scurt, situația din Svalbard se dezvoltă rapid. Implicarea liderilor religioși precum episcopul Iyakov arată cât de diverse sunt firele care se împletesc în Arctica. Tensiunile politice, interesele economice și problema suveranității naționale vor continua să modeleze dialogul dintre Norvegia și Rusia în viitor.